Va rog foarte mult sa cititi :



Cat timp trebuie ca sa realizezi lucruri mari, si sa realizezi ca au fost lucruri minuanate pe care le-ai pierdut si de care nici nu-ti dai seama. Amintirile si prietenia, toate pierdute, adevarata copilarie ... Oamenii pe care ii cunosteai si cel mai dureros sa nu fi facut nimic pentru a impiedica o continuare. Acum au ramas doar amintirile, mai frumoase decat acele clipe... si... « we can be never the same again », cum spune o melodie. Nu mai ramane decat sa te gandesti la ce ai pierdut sis a mergi mai departe. Mai mult iti trebuie sa-ti dai seama ce vrei sa fi defapt sa fii... poate ca esti si vrei sa fi dintr-un moment ceea ce nu ai vrut toata viat. Mi-am dat seama ca ceea ce sunt acum “e cine sunt eu” . eu nu sunt fata aceea cu fite si care se da “tare” asa cum as fi vrut acum ceva timp, sunt doar eu. De multe ori unele poze sau peisaje ma fac sa plang si sa rad in acelasi timp... plansul acela de fericire si cand ascult muzica adevarata care chiar se poate numi muzica simt un sentiment profund care ma face sa zambesc din inima sa ma bucur de fiecare moment, de fiecare clipa, iar asta cred ca este defapt adevarata lume. Oare a existat vreodata aceasta lume in care nu exista lucruri rele si in care poti doar sa inchizi ochii si sa visezi ? Am scris ceea ce simt pentru ca pe desenatori sunt omeni care inteleg asta, pentru ca o mare parte din artisti simt aceste sentimente...

http://www.youtube.com/watch?v=FP1Ob1pCBfc

http://www.youtube.com/watch?v=YYsb4vI8FRI

vi le recomand 

Si daca vreti sa vorbiti cu mine despre acest subiect Id-ul meu este lizza_nice_girl



nu stiu ce s-a intamplat de scrie asa :| sper sa intelegeti :)

super comm`:)

foarte frumos superb 10

Eu, zilele trecute am inceput sa ma intreb ce am sa ma fac cu viata mea...si ce fac eu acum cu ea....m-am intrebat despre viata si moarte si despre Rai si Iad...

Hmmm...ironic, nu?

ce tare,10,treci si pe la mn

Este superb desenul..Furtuna...Asta i simtit tu?O furtuna de sentimente?Intradevar prietnia,iubirea si lucrurile de pretz ale vietii se dobandesc chiar foarte greu:( De aceea nu trebuie sa le dai cu piciorul....Eu una,spre deosebire de ce ai scris tu,si este oarecum adevarat sa stii,eu una m-as multumi doar cu singuratatea mea:) Numai cu persoana mea....NU-mi doresc sa-mi impart fericirea cu altii..Sunt intr-un fel egoista cu mine si nu apreciez sau mai bine zis nu vreau sa apreciez ce-mi ofera viata,iubire,casatorie,copii....N-as suporta...Eu vreau sa traiesc pentur munca mea,pentru reputatie pentru cariera...Eu defapt in trealizate nu prea am prieteni,....Doar parintii dar nu-i suport....Nu suport spatiul ce ma inconjoara de-aia fug uneori de acasa,chiar daca mai tarziu vin ca stiu ca acasa e locul meu...Poate m-ai crede o psihopata cu ganduri suicide,dar aici par cu totul alata sa stii:(Nu-mi fac prieteni,dar ii ascult pe altii,le ascult surerea,mofturile,bucuriile,parca-s psiholog!Si sunt geloasa...[pe ei...Ca are cine sa-i asculte....Eu nu voi apela niciodata la prieteni:) De-aia prefer sa ma regasesc singura...Dar..Poate tu ai o alta viziune,mia buna decat amea....Fa din viata asa cum vrei! :)Accepta darurie ei>:D<