dumnezeu sa-l ierte! se vede ca a fost un om distins!

ne-am intersectat numai 5 ani vietile dar.... a contat cat pentru 100!!! si am amintiri cu el cat pentru sapte vieti :-( Imi pare rau ca nu am acum o poza cu el dar o sa ii fac un portret odata... cu adevarat.

si pentru mine bunicul din partea tatalui a insemnat foarte mult! eu, din pacate, nici in 100 de ani n-am sa reusesc sa fac un portret adevarat, ca sa-i am aproape pe cei dragi si plecati din lumea asta.

e bine sa pastram amintirile, copilaria... ce perioada frumoasa!

Dumnezeu stie ce face....

pfff... acum 2 saptamani s-a implinit un an de cand bunicul meu a murit...

pt mine notiunea de "bunic" nu e prea prezenta in limbajul si in viata mea...unul dintre ei a murit inainte sa ma nasc, iar celalat a murit cand aveam 3 ani...eu nu stiu ce inseamna sa te invete bunicu` sa te dai cu bicicleta, sau sa te invete sa faci cosuri din nuiele sau alte si alte lucruri...

mereu cand vad bunici, cand aud de bunici simt un gol in suflet..dar, asta este...stiu ca de acolo de Sus ei totusi ma ocrotesc...



...frumos desen...rascoleste multe amintiri ...si totusi putine...

@ Jeny, of, imi pare rau ca te-am intristat iarasi... insa ar trebui sa invatam de la copii, ei privsc totul atat de natural incat mi se face rusine ca noi, cei mari, facem niste tragedii din moarte.... e doar o trecere, dintr-un loc in alt loc, de langa noi "dincolo", si vreau sa cred ca ne vom reintalni vreodata cu totii :-((



@ Eug96, si la mine un bunic a murit cand avea 33 de ani iar celalalt cand aveam eu 5 ani, dar din fericire am multe amintiri :-(. Cand vei avea copii ai sa vezi insa ca o sa ai ocazia sa traiesti niste etape ale copilariei de care tu n-ai avut parte - prin prisma copilariei lor. Iti doresc sa fie asa, chiar daca timpul nu se mai intoarce inapoi!

avea o figura interesanta

Dumnezeu sa-l odihneasca!

...10+++++++++...!!!!

condoleante...:)