frumos

Lumina amurgului se strecura firav printre ramurile ciresului inflorit. Primavara era pe sfarsite.

Tumultul marelui oras o sufocase. Tsunade o trimisese la cei mai buni doctori care aveau aceleasi talente ca si ea, dar oricat de buni ar fi fost nu puteau vindeca orice. Spitalele erau pline de oameni suferind. In marea majoritate a timpului ea nu primea niciodata pacienti cu rani grave, dar dupa doar o saptamana toate astea o lasau epuizata si palida. Nu intelegea de ce oamenii voiau atat de mult sa traiasca in marile orase. Totul era murdar si ingesuit. Pana si oamenii aveau ceva ce o faceau sa-si doreasca sa stea departe de ei.

Totul era diferit acum, cand crescuse. Mai avea doar doua saptamani pana cand va implini saisprezece ani. Se intorsese inapoi in Konoha doar pentru o scurta perioada. Satul copilariei ei, locul unde a invatat ce e prietenia si dragostea...

De cand el a plecat copilaria ei s-a frant. Destinul ochiilor negri era sa aduca intunericul. Atunci cand a ajuns in oras isi dorea sa-l vada, dar cu timpul sufletul ei a fost absorbit de nevoile celorlalti.

Florile ciresului se scuturara si cateva petale mangaiara crestetul fetei cu ochii verzi. Vantul nu era puternic, dar ii sufla lent suviele de par. De cand plecase din Konoha nu-si mai taiase parul. Nu mai era un ninja si nici nu era facuta pentru asta. Parul ei era de o culoare rara. Nu era nici blond, dar nici roscat, fiind cumva la mijloc.

Sakura parea ca tocmai iesise dintr-o pictura a florilor de cires. Se incadra perfect in acea natura primavaratica. Ochii ei atat de mari si timizi, de un verde mocnit in spatele caruia se intindea un intreg izvor de inteligenta si parul ei de culoarea florilor de cires intregeau insasi natura.