Nichita Stanescu...



M-a izbit vulturul prăbuşindu-mi-se pe umăr.

Clonţul lui mi-a luat aerul din plămâni,-

treaz fiind încă, m-am trezit

cu lăuntrul meu plin de zburătoarele cerului.



Ferească-mă, să stea şi cerul cu stele în mine.

Prea puţină mi-e viaţa, încât

dau liber vederii şi razei ei

dau liber.



Atâta vă rog, scoateţi-mi din plămâni pe vultur.

Am să-l duc în spinare să-l îngrop la vârf de munte.

Atâta doar vă rog, scoateţi-mi pe vultur din plămâni.

Mă sufoc; penele lui îmi umplu respirarea.

Strein de moartea mea

e vulturul mort.

Ce frumos!

Ador Nichita Stanescu!:X

Ce superb e desenul !Ador nunantele de albastru pe care le-ai folosit,contrast inchis-deschis.Vulturul ti-a iesit minunat,e foarte real.Este superb desenul