Comentarii primite < Papaianis < Utilizatori

Utilizator: dydyrock

acum 14 ani si 229 zile

Grozav!..cu mana cealalta e pe telecomanda, nu?:))

Vezi desenul

Utilizator: dydyrock

acum 14 ani si 229 zile

Excelent, papy!

Vezi desenul

Utilizator: LifeGotColour

acum 14 ani si 230 zile

da...se pare ca esentele tari stau in carti mici...:)

si ca sa fiu in ton cu tema ta: Desenatorilor, dont forget to read more!

Vezi desenul

Utilizator: priya_007

acum 14 ani si 230 zile

ff frumos
10+

Vezi desenul

Utilizator: Marija

acum 14 ani si 230 zile

ce expresie are al tau...:)),oricum,frumoase reproduceri :),toate,nice style

Vezi desenul

Utilizator: Essenza

acum 14 ani si 230 zile

Super lucrat. Bv, dear. :))

Vezi desenul

Utilizator: Myuu^3

acum 14 ani si 232 zile

frathe,ce desene mf ai:x parca sunt picturi O_O

Vezi desenul

Utilizator: priya_007

acum 14 ani si 232 zile

foarte reusit

Vezi desenul

Utilizator: VerO.Veronique

acum 14 ani si 233 zile

frumoos':X

Vezi desenul

Utilizator: aliosa

acum 14 ani si 233 zile

...bag seama te-ai saturat de luceafar...vad c-ai sters desenul...:))))))))))

Vezi desenul

Utilizator: PiXel~Art

acum 14 ani si 233 zile

ehe nu ingheatza fata ?:D

Vezi desenul

Utilizator: Cimmii

acum 14 ani si 234 zile

A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la pÄrinti
Si mindra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea ĂŽn zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.

Il vede azi, il vede mini,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamini,
Ii cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima
Visind ale ei timple
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.

Si cĂ˘t de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
CĂ˘nd ea o sÄ-i apara.

*

Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesind cu recile-i scĂ˘ntei
O mreaja de vapaie.

Si cĂ˘nd ĂŽn pat se-ntinde drept
Copila sÄ se culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batind inchisi
Pe fata ei intoarsa.

Ea il privea cu un suris,
El tremura-n oglinda,
CÄci o urma adĂ˘nc ĂŽn vis
De suflet sÄ se prinda.

Iar ea vorbind cu el ĂŽn somn,
Oftind din greu suspina:
- "O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori ĂŽn jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si ĂŽn gĂ˘nd
Si viata-mi lumineaza!"

El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda ĂŽn mare;

Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adĂ˘nc necunoscut
Un mĂ˘ndru tinar creste.

Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestrei
Si tine-n mĂ˘na un toiag
Incununat cu trestii.

Parea un tinar voievod
Cu par de aur moale,
Un vinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scĂ˘nteie-n afara.

- "Din sfera mea venii cu greu
Ca sÄ-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.

Ca ĂŽn camara ta sÄ vin,
SÄ te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
Si m-am nÄscut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sÄ-mi fii mireasa.

Colo-n palate de margean
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte."

- "O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;

Strain la vorba si la port,
Lucesti fÄrÄ de viata,
CÄci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau mÄ-ngheata."

*

Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el ĂŽn somn
Aminte sÄ-si aduca
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca:

- "Cobori ĂŽn jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si ĂŽn gĂ˘nd
Si viata-mi lumineaza!"

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;

In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mĂ˘ndru chip se-ncheaga;

Pe negre vitele-i de par
Coroana-i arde pare,
Venea plutind ĂŽn adevar
Scaldat ĂŽn foc de soare.

Din negru giulgi se desfasor
Marmoreele brate,
El vine trist si ginditor
Si palid e la fata;

Dar ochii mari si minunati
Lucesc adĂ˘nc himeric,
Ca doua patimi fÄrÄ sat
Si pline de-ntuneric.

- "Din sfera mea venii cu greu
Ca sÄ te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin', odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sÄ-mi fii mireasa.

O, vin', ĂŽn parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sÄ rasai
Mai mindra decĂ˘t ele."

- "O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!

MÄ dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei mÄ dor,
Privirea ta mÄ arde."

- "Dar cum ai vrea sÄ mÄ cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare?"

- "Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as incepe -
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezamint
SÄ te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pÄmĂ˘nt,
Fii muritor ca mine."

- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutare,
Dar voi sÄ stii asemenea
CĂ˘t te iubesc de tare;

Da, mÄ voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sÄ mÄ dezlege."

Si se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

*

In vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor la masa,

Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar indraznet cu ochii,

Cu obrajei ca doi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pinditor
Privind la Catalina.

Dar ce frumoasa se facu
Si mindra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca sÄ-ti incerci norocul.

Si-n treacat o cuprinse lin
Intr-un ungher degraba.
- "Da' ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t' de-ti vei de treaba."

- "Ce voi? As vrea sÄ nu mai stai
Pe ginduri totdeuna,
SÄ rizi mai bine si sÄ-mi dai
O gura, numai una."

- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe -
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte."

- "Daca nu stii, ti-as arata
Din bob ĂŽn bob amorul,
Ci numai nu te minia,
Ci stai cu binisorul.

Cum vinatoru-ntinde-n cring
La pasarele latul,
CĂ˘nd ti-oi intinde bratul sting
SÄ mÄ cuprinzi cu bratul;

Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramiie...
De te inalt de subtiori
Te-nalta din calciie;

CĂ˘nd fata mea se pleaca-n jos,
In sus ramii cu fata,
SÄ ne privim nesatios
Si dulce toata viata;

Si ca sÄ-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
CĂ˘nd sarutindu-te mÄ-nclin,
Tu iarasi mÄ saruta."

Ea-l asculta pe copilas
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Mai nu vrea, mai se lasa,

Si-i zise-ncet: - "Inca de mic
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...

Dar un luceafar, rÄsÄrit
Din linistea uitarii,
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii;

Si tainic genele le plec,
CÄci mi le imple plinsul
CĂ˘nd ale apei valuri trec
Calatorind spre dinsul;

Luceste c-un amor nespus,
Durerea sÄ-mi alunge,
Dar se inalta tot mai sus,
Ca sÄ nu-l pot ajunge.

Patrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
In veci il voi iubi si-n veci
Va raminea departe...

De-aceea zilele ĂŽmi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-un farmec sfĂ˘nt
Ce-l nu mai pot pricepe."

- "Tu esti copila, asta e...
Hai s-om fugi ĂŽn lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume.

CÄci amindoi vom fi cuminti,
Vom fi voiosi si teferi,
Vei pierde dorul de pÄrinti
Si visul de luceferi."

*

Porni luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe.

Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele -
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.

Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;

Cum izvorind il inconjor
Ca niste mari, de-a-notul...
El zboara, gĂ˘nd purtat de dor,
Pin' piere totul, totul;

CÄci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca ĂŽn zadar
Din goluri a se naste.

Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adĂ˘nc asemene
Uitarii celei oarbe.

- "De greul negrei vecinicii,
Parinte, mÄ dezleaga
Si laudat pe veci sÄ fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;

O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
CÄci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi ĂŽn schimb
O ora de iubire...

Din chaos, Doamne,-am aparut
Si m-as intoarce-n chaos...
Si din repaos m-am nÄscut.
Mi-e sete de repaos."

- "Hyperion, ce din genuni
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;

Tu vrei un om sÄ te socoti,
Cu ei sÄ te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.

Ei numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri -
CĂ˘nd valuri afla un mormĂ˘nt,
Rasar ĂŽn urma valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.

Din sinul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;

Parind pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
CÄci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.

Iar tu, Hyperion, ramii
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvintul meu dentii -
SÄ-ti dau intelepciune?

Vrei sÄ dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cĂ˘ntare
SÄ se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare?

Vrei poate-n fapta sÄ arati
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamintul ĂŽn bucati
SÄ-l faci imparatie.

Iti dau catarg lĂ˘ngÄ catarg,
Ostiri spre a strabate
Pamintu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

Si pentru cine vrei sÄ mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pÄmĂ˘nt ratacitor
Si vezi ce te asteapta."

*

In locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.

CÄci este sara-n asfintit
Si noaptea o sÄ-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurind din apa.

Si imple cu-ale ei scĂ˘ntei
Cararile din cringuri.
Sub sirul lung de mindri tei
Sedeau doi tineri singuri:

- "O, lasa-mi capul meu pe sin,
Iubito, sÄ se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gindirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Si de asupra mea ramii
Durerea mea de-o curma,
CÄci esti iubirea mea dentii
Si visul meu din urma."

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fata;
Abia un brat pe git i-a pus
Si ea l-a prins ĂŽn brate...

Miroase florile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.

Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:

- "Cobori ĂŽn jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si ĂŽn gĂ˘nd,
Norocu-mi lumineaza!"

El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind ĂŽn cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu ĂŽn lumea mea mÄ simt
Nemuritor si rece."

A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la părinti
Si mindra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea în zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.

Il vede azi, il vede mini,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamini,
Ii cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima
Visind ale ei timple
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.

Si cât de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apara.

*

Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesind cu recile-i scântei
O mreaja de vapaie.

Si când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batind inchisi
Pe fata ei intoarsa.

Ea il privea cu un suris,
El tremura-n oglinda,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prinda.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftind din greu suspina:
- "O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!"

El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;

Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tinar creste.

Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestrei
Si tine-n mâna un toiag
Incununat cu trestii.

Parea un tinar voievod
Cu par de aur moale,
Un vinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.

- "Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.

Ca în camara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
Si m-am născut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.

Colo-n palate de margean
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte."

- "O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;

Strain la vorba si la port,
Lucesti fără de viata,
Căci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau mă-ngheata."

*

Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el în somn
Aminte să-si aduca
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca:

- "Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!"

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;

In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mândru chip se-ncheaga;

Pe negre vitele-i de par
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevar
Scaldat în foc de soare.

Din negru giulgi se desfasor
Marmoreele brate,
El vine trist si ginditor
Si palid e la fata;

Dar ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fără sat
Si pline de-ntuneric.

- "Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin', odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.

O, vin', în parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să rasai
Mai mindra decât ele."

- "O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!

Mă dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei mă dor,
Privirea ta mă arde."

- "Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare?"

- "Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as incepe -
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezamint
Să te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pământ,
Fii muritor ca mine."

- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutare,
Dar voi să stii asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege."

Si se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

*

In vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor la masa,

Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar indraznet cu ochii,

Cu obrajei ca doi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pinditor
Privind la Catalina.

Dar ce frumoasa se facu
Si mindra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca să-ti incerci norocul.

Si-n treacat o cuprinse lin
Intr-un ungher degraba.
- "Da' ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t' de-ti vei de treaba."

- "Ce voi? As vrea să nu mai stai
Pe ginduri totdeuna,
Să rizi mai bine si să-mi dai
O gura, numai una."

- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe -
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte."

- "Daca nu stii, ti-as arata
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te minia,
Ci stai cu binisorul.

Cum vinatoru-ntinde-n cring
La pasarele latul,
Când ti-oi intinde bratul sting
Să mă cuprinzi cu bratul;

Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramiie...
De te inalt de subtiori
Te-nalta din calciie;

Când fata mea se pleaca-n jos,
In sus ramii cu fata,
Să ne privim nesatios
Si dulce toata viata;

Si ca să-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
Când sarutindu-te mă-nclin,
Tu iarasi mă saruta."

Ea-l asculta pe copilas
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Mai nu vrea, mai se lasa,

Si-i zise-ncet: - "Inca de mic
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...

Dar un luceafar, răsărit
Din linistea uitarii,
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii;

Si tainic genele le plec,
Căci mi le imple plinsul
Când ale apei valuri trec
Calatorind spre dinsul;

Luceste c-un amor nespus,
Durerea să-mi alunge,
Dar se inalta tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.

Patrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
In veci il voi iubi si-n veci
Va raminea departe...

De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-un farmec sfânt
Ce-l nu mai pot pricepe."

- "Tu esti copila, asta e...
Hai s-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume.

Căci amindoi vom fi cuminti,
Vom fi voiosi si teferi,
Vei pierde dorul de părinti
Si visul de luceferi."

*

Porni luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe.

Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele -
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.

Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;

Cum izvorind il inconjor
Ca niste mari, de-a-notul...
El zboara, gând purtat de dor,
Pin' piere totul, totul;

Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca în zadar
Din goluri a se naste.

Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe.

- "De greul negrei vecinicii,
Parinte, mă dezleaga
Si laudat pe veci să fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;

O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Căci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire...

Din chaos, Doamne,-am aparut
Si m-as intoarce-n chaos...
Si din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos."

- "Hyperion, ce din genuni
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;

Tu vrei un om să te socoti,
Cu ei să te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.

Ei numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri -
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.

Din sinul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;

Parind pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
Căci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.

Iar tu, Hyperion, ramii
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvintul meu dentii -
Să-ti dau intelepciune?

Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare?

Vrei poate-n fapta să arati
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamintul în bucati
Să-l faci imparatie.

Iti dau catarg lângă catarg,
Ostiri spre a strabate
Pamintu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

Si pentru cine vrei să mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pământ ratacitor
Si vezi ce te asteapta."

*

In locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.

Căci este sara-n asfintit
Si noaptea o să-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurind din apa.

Si imple cu-ale ei scântei
Cararile din cringuri.
Sub sirul lung de mindri tei
Sedeau doi tineri singuri:

- "O, lasa-mi capul meu pe sin,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gindirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Si de asupra mea ramii
Durerea mea de-o curma,
Căci esti iubirea mea dentii
Si visul meu din urma."

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fata;
Abia un brat pe git i-a pus
Si ea l-a prins în brate...

Miroase florile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.

Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:

- "Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si în gând,
Norocu-mi lumineaza!"

El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece."

Vezi desenul

Utilizator: eug13antares

acum 14 ani si 234 zile

;)) Ce romantic!
"A fost o data ca-n povesti
Si careva sa zica...
Din rude mari imparatesti
O prea misto gagica. "

Vezi desenul

Utilizator: MsSUPERartist

acum 14 ani si 234 zile

ai vrea sa participi la concursul meu de cultura generala ...detalii la primul comm al desenului cu concursul de cultura generala!

Vezi desenul

Utilizator: M!RuN!K@

acum 14 ani si 234 zile

A fost odatÄ ca-n poveĹti,
A fost ca niciodatÄ.
Din rude mari ĂŽmpÄrÄteĹti,
O prea frumoasÄ fatÄ.
Ĺi era una la pÄrinĹŁi
Ĺi mĂ˘ndrÄ-n toate cele,
Cum e Fecioara ĂŽntre sfinĹŁi
Ĺi luna ĂŽntre stele.
Din umbra falnicelor bolĹŁi
Ea pasul Ĺi-l ĂŽndreaptÄ
LĂ˘ngÄ fereastrÄ, unde-n colĹŁ
LuceafÄrul aĹteaptÄ.
Privea ĂŽn zare cum pe mÄri
RÄsare Ĺi strÄluce,
Pe miĹcÄtoarele cÄrÄri
CorÄbii negre duce.
Ăl vede azi, ĂŽl vede mĂ˘ini,
Astfel dorinĹŁa-i gata;
El iar, privind de sÄptÄmĂ˘ni,
Ăi cade draga fatÄ.
Cum ea pe coate-Ĺi rÄzima
VisĂ˘nd ale ei tĂ˘mple,
De dorul lui Ĺi inima
Ĺi sufletu-i se ĂŽmple.
Ĺi cĂ˘t de viu s-aprinde el
Ăn oriĹicare sarÄ,
Spre umbra negrului castel
CĂ˘nd ea o sÄ-i aparÄ.
...
Ĺi pas cu pas pe urma ei
AlunecÄ-n odaie,
Ĺ˘esĂ˘nd cu recile-i scĂ˘ntei
O mreajÄ de vÄpaie.
Ĺi cĂ˘nd ĂŽn pat se-ntinde drept
Copila sÄ se culce,
I-atinge mĂ˘inile pe piept,
I-nchide geana dulce;
Ĺi din oglindÄ luminiĹ
Pe trupu-i se revarsÄ,
Pe ochii mari, bÄtĂ˘nd ĂŽnchiĹi
Pe faĹŁa ei ĂŽntoarsÄ.
Ea ĂŽl privea cu un surĂ˘s,
El tremura-n oglindÄ,
CÄci o urma adĂ˘nc ĂŽn vis
De suflet sÄ se prindÄ.
Iar ea vorbind cu el ĂŽn somn,
OftĂ˘nd din greu suspinÄ:
- O, dulce-al nopĹŁii mele domn,
De ce nu vii tu? VinÄ!
Cobori ĂŽn jos, luceafÄr blĂ˘nd,
AlunecĂ˘nd pe-o razÄ,
PÄtrunde-n casÄ Ĺi ĂŽn gĂ˘nd
Ĺi viaĹŁa-mi lumineazÄ!
El asculta tremurÄtor,
Se aprindea mai tare
Ĺi s-arunca fulgerÄtor,
Se cufunda ĂŽn mare;
Ĺi apa unde-au fost cÄzut
Ăn cercuri se roteĹte,
Ĺi din adĂ˘nc necunoscut
Un mĂ˘ndru tĂ˘nÄr creĹte.
UĹor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Ĺi ĹŁine-n mĂ˘nÄ un toiag
Ăncununat cu trestii.
PÄrea un tĂ˘nÄr voievod
Cu pÄr de aur moale,
Un vĂ˘nÄt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Iar umbra feĹŁei strÄvezii
E albÄ ca de cearÄ -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scĂ˘nteie-n afarÄ.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca sÄ-ĹŁi urmez chemarea,
Iar cerul este tatÄl meu
Ĺi mumÄ-mea e marea.
Ca ĂŽn cÄmara ta sÄ vin,
SÄ te privesc de-aproape,
Am coborĂ˘t cu-al meu senin
Ĺi m-am nÄscut din ape.
O, vin'! odorul meu nespus,
Ĺi lumea ta o lasÄ;
Eu sunt luceafÄrul de sus,
Iar tu sÄ-mi fii mireasÄ.
Colo-n palate de mÄrgean
Te-oi duce veacuri multe,
Ĺi toatÄ lumea-n ocean
De tine o s-asculte.
- O, eĹti frumos, cum numa-n vis
Un ĂŽnger se aratÄ,
DarÄ pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodatÄ;
StrÄin la vorbÄ Ĺi la port,
LuceĹti fÄrÄ de viaĹŁÄ,
CÄci eu sunt vie, tu eĹti mort,
Ĺi ochiul tÄu mÄ-ngheaĹŁÄ.
...
Trecu o zi, trecurÄ trei
Ĺi iarÄĹi, noaptea, vine
LuceafÄrul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el ĂŽn somn
Aminte sÄ-Ĺi aducÄ
Ĺi dor de-al valurilor domn
De inim-o apucÄ:
- Cobori ĂŽn jos, luceafÄr blĂ˘nd,
AlunecĂ˘nd pe-o razÄ,
PÄtrunde-n casÄ Ĺi ĂŽn gĂ˘nd
Ĺi viaĹŁa-mi lumineazÄ!
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
Ăn locul unde piere;
Ăn aer rumene vÄpÄi
Se-ntind pe lumea-ntreagÄ,
Ĺi din a chaosului vÄi
Un mĂ˘ndru chip se-ncheagÄ;
Pe negre viĹŁele-i de pÄr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind ĂŽn adevÄr
ScÄldat ĂŽn foc de soare.
Din negru giulgi se desfÄĹor
Marmoreele braĹŁe,
El vine trist Ĺi gĂ˘nditor
Ĺi palid e la faĹŁÄ;
Dar ochii mari Ĺi minunaĹŁi
Lucesc adĂ˘nc himeric,
Ca douÄ patimi fÄrÄ saĹŁ
Ĺi pline de-ntuneric.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca sÄ te-ascult Ĺ-acuma,
Ĺi soarele e tatÄl meu,
Iar noaptea-mi este muma;
O, vin', odorul meu nespus,
Ĺi lumea ta o lasÄ;
Eu sunt luceafÄrul de sus,
Iar tu sÄ-mi fii mireasÄ.
O, vin', ĂŽn pÄrul tÄu bÄlai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sÄ rÄsai
Mai mĂ˘ndrÄ decĂ˘t ele.
- O, eĹti frumos cum numa-n vis
Un demon se aratÄ,
DarÄ pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodatÄ!
MÄ dor de crudul tÄu amor
A pieptului meu coarde,
Ĺi ochii mari Ĺi grei mÄ dor,
Privirea ta mÄ arde.
- Dar cum ai vrea sÄ mÄ cobor?
Au nu-nĹŁelegi tu oare,
Cum cÄ eu sunt nemuritor,
Ĺi tu eĹti muritoare?
- Nu caut vorbe pe ales,
Nici Ĺtiu cum aĹ ĂŽncepe -
DeĹi vorbeĹti pe ĂŽnĹŁeles,
Eu nu te pot pricepe;
Dar dacÄ vrei cu crezÄmĂ˘nt
SÄ te-ndrÄgesc pe tine,
Tu te coboarÄ pe pÄmĂ˘nt,
Fii muritor ca mine.
- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
Ăn schimb pe-o sÄrutare,
Dar voi sÄ Ĺtii asemenea
CĂ˘t te iubesc de tare;
Da, mÄ voi naĹte din pÄcat,
Primind o altÄ lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sÄ mÄ dezlege.
Ĺi se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
...
Ăn vremea asta CÄtÄlin,
Viclean copil de casÄ,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masÄ,
Un paj ce poartÄ pas cu pas
A-mpÄrÄtesii rochii,
BÄiat din flori Ĺi de pripas,
Dar ĂŽndrÄzneĹŁ cu ochii,
Cu obrÄjei ca doi bujori
De rumeni, batÄ-i vina,
Se furiĹeazÄ pĂ˘nditor
Privind la CÄtÄlina.
Dar ce frumoasÄ se fÄcu
Ĺi mĂ˘ndrÄ, arz-o focul;
Ei, CÄtÄlin, acu-i acu
Ca sÄ-ĹŁi ĂŽncerci norocul.
Ĺi-n treacÄt o cuprinse lin
Ăntr-un ungher degrabÄ.
- Da' ce vrei, mÄri CÄtÄlin?
Ia du-t' de-ĹŁi vezi de treabÄ.
- Ce voi? AĹ vrea sÄ nu mai stai
Pe gĂ˘nduri totdeauna,
SÄ rĂ˘zi mai bine Ĺi sÄ-mi dai
O gurÄ, numai una.
- Dar nici nu Ĺtiu mÄcar ce-mi ceri,
DÄ-mi pace, fugi departe -
O, de luceafÄrul din cer
M-a prins un dor de moarte.
- DacÄ nu Ĺtii, ĹŁi-aĹ arÄta
Din bob ĂŽn bob amorul,
Ci numai nu te mĂ˘nia,
Ci stai cu biniĹorul.
Cum vĂ˘nÄtoru-ntinde-n crĂ˘ng
La pÄsÄrele laĹŁul,
CĂ˘nd ĹŁi-oi ĂŽntinde braĹŁul stĂ˘ng
SÄ mÄ cuprinzi cu braĹŁul;
Ĺi ochii tÄi nemiĹcÄtori
Sub ochii mei rÄmĂ˘ie...
De te ĂŽnalĹŁ de subsuori
Te-nalĹŁÄ din cÄlcĂ˘ie;
CĂ˘nd faĹŁa mea se pleacÄ-n jos,
Ăn sus rÄmĂ˘i cu faĹŁa,
SÄ ne privim nesÄĹŁios
Ĺi dulce toatÄ viaĹŁa;
Ĺi ca sÄ-ĹŁi fie pe deplin
Iubirea cunoscutÄ,
CĂ˘nd sÄrutĂ˘ndu-te mÄ-nclin,
Tu iarÄĹi mÄ sÄrutÄ.
Ea-l asculta pe copilaĹ
UimitÄ Ĺi distrasÄ,
Ĺi ruĹinos Ĺi drÄgÄlaĹ,
Mai nu vrea, mai se lasÄ,
Ĺi-i zice-ncet: - ĂncÄ de mic
Te cunoĹteam pe tine,
Ĺi guraliv Ĺi de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...
Dar un luceafÄr, rÄsÄrit
Din liniĹtea uitÄrii,
DÄ orizon nemÄrginit
SingurÄtÄĹŁii mÄrii;
Ĺi tainic genele le plec,
CÄci mi le umple plĂ˘nsul
CĂ˘nd ale apei valuri trec
CÄlÄtorind spre dĂ˘nsul;
LuceĹte c-un amor nespus,
Durerea sÄ-mi alunge,
Dar se ĂŽnalĹŁÄ tot mai sus,
Ca sÄ nu-l pot ajunge.
PÄtrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
Ăn veci ĂŽl voi iubi Ĺi-n veci
Va rÄmĂ˘nea departe...
De-aceea zilele ĂŽmi sunt
Pustii ca niĹte stepe,
Dar nopĹŁile-s de-un farmec sfĂ˘nt
Ce nu-l mai pot pricepe.
- Tu eĹti copilÄ, asta e...
Hai Ĺ-om fugi ĂŽn lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Ĺi nu ne-or Ĺti de nume,
CÄci amĂ˘ndoi vom fi cuminĹŁi,
Vom fi voioĹi Ĺi teferi,
Vei pierde dorul de pÄrinĹŁi
Ĺi visul de luceferi.
...
Porni luceafÄrul. CreĹteau
Ăn cer a lui aripe,
Ĺi cÄi de mii de ani treceau
Ăn tot atĂ˘tea clipe.
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele -
PÄrea un fulger ne'ntrerupt
RÄtÄcitor prin ele.
Ĺi din a chaosului vÄi,
Jur ĂŽmprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentĂ˘i,
Cum izvorau lumine;
Cum izvorĂ˘nd ĂŽl ĂŽnconjor
Ca niĹte mÄri, de-a-notul...
El zboarÄ, gĂ˘nd purtat de dor,
PĂ˘n' piere totul, totul;
CÄci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaĹte,
Ĺi vremea-ncearcÄ ĂŽn zadar
Din goluri a se naĹte.
Nu e nimic Ĺi totuĹi e
O sete care-l soarbe,
E un adĂ˘nc asemene
UitÄrii celei oarbe.
- De greul negrei vecinicii,
PÄrinte, mÄ dezleagÄ
Ĺi lÄudat pe veci sÄ fii
Pe-a lumii scarÄ-ntreagÄ;
O, cere-mi, Doamne, orice preĹŁ
Dar dÄ-mi o altÄ soarte,
CÄci tu izvor eĹti de vieĹŁi
Ĺi dÄtÄtor de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
Ĺi focul din privire,
Ĺi pentru toate dÄ-mi ĂŽn schimb
O orÄ de iubire...
Din chaos, Doamne,-am apÄrut
Ĺi m-aĹ ĂŽntoarce-n chaos...
Ĺi din repaos m-am nÄscut,
Mi-e sete de repaos.
- Hyperion, ce din genuni
RÄsai c-o-ntreagÄ lume,
Nu cere semne Ĺi minuni
Care n-au chip Ĺi nume;
Tu vrei un om sÄ te socoĹŁi
Cu ei sÄ te asameni?
Dar piarÄ oamenii cu toĹŁi,
S-ar naĹte iarÄĹi oameni.
Ei numai doar dureazÄ-n vĂ˘nt
DeĹerte idealuri -
CĂ˘nd valuri aflÄ un mormĂ˘nt,
RÄsar ĂŽn urmÄ valuri;
Ei doar au stele cu noroc
Ĺi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Ĺi nu cunoaĹtem moarte.
Din sĂ˘nul vecinicului ieri
TrÄieĹte azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarÄĹi soare;
PÄrĂ˘nd pe veci a rÄsÄri,
Din urmÄ moartea-l paĹte,
CÄci toĹŁi se nasc spre a muri
Ĺi mor spre a se naĹte.
Iar tu, Hyperion, rÄmĂ˘i
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvĂ˘ntul meu dentĂ˘i -
SÄ-ĹŁi dau ĂŽnĹŁelepciune?
Vrei sÄ dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cĂ˘ntare
SÄ se ia munĹŁii cu pÄduri
Ĺi insulele-n mare?
Vrei poate-n faptÄ sÄ arÄĹŁi
Dreptate Ĺi tÄrie?
Ĺ˘i-aĹ da pÄmĂ˘ntul ĂŽn bucÄĹŁi
SÄ-l faci ĂŽmpÄrÄĹŁie.
ĂĹŁi dau catarg lĂ˘ngÄ catarg,
OĹtiri spre a strÄbate
PÄmĂ˘ntu-n lung Ĺi marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...
Ĺi pentru cine vrei sÄ mori?
Ăntoarce-te, te-ndreaptÄ
Spre-acel pÄmĂ˘nt rÄtÄcitor
Ĺi vezi ce te aĹteaptÄ.
...
Ăn locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Ĺi, ca Ĺi-n ziua cea de ieri,
Lumina Ĺi-o revarsÄ.
CÄci este sara-n asfinĹŁit
Ĺi noaptea o sÄ-nceapÄ;
RÄsare luna liniĹtit
Ĺi tremurĂ˘nd din apÄ
Ĺi umple cu-ale ei scĂ˘ntei
CÄrÄrile din crĂ˘nguri.
Sub Ĺirul lung de mĂ˘ndri tei
Ĺedeau doi tineri singuri:
- O, lasÄ-mi capul meu pe sĂ˘n,
Iubito, sÄ se culce
Sub raza ochiului senin
Ĺi negrÄit de dulce;
Cu farmecul luminii reci
GĂ˘ndirile strÄbate-mi,
RevarsÄ liniĹte de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Ĺi de asupra mea rÄmĂ˘i
Durerea mea de-o curmÄ,
CÄci eĹti iubirea mea dentĂ˘i
Ĺi visul meu din urmÄ.
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor faĹŁÄ:
Abia un braĹŁ pe gĂ˘t i-a pus
Ĺi ea l-a prins ĂŽn braĹŁe...
Miroase florile-argintii
Ĺi cad, o dulce ploaie,
Pe creĹtetele-a doi copii
Cu plete lungi, bÄlaie.
Ea, ĂŽmbÄtatÄ de amor,
RidicÄ ochii. Vede
LuceafÄrul. Ĺi-ncetiĹor
DorinĹŁele-i ĂŽncrede:
- Cobori ĂŽn jos, luceafÄr blĂ˘nd,
AlunecĂ˘nd pe-o razÄ,
PÄtrunde-n codru Ĺi ĂŽn gĂ˘nd,
Norocu-mi lumineazÄ!
El tremurÄ ca alte dÄĹŁi
Ăn codri Ĺi pe dealuri,
CÄlÄuzind singurÄtÄĹŁi
De miĹcÄtoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
Ăn mÄri din tot ĂŽnaltul:
- Ce-ĹŁi pasÄ ĹŁie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
TrÄind ĂŽn cercul vostru strĂ˘mt
Norocul vÄ petrece,
Ci eu ĂŽn lumea mea mÄ simt
Nemuritor Ĺi rece.! tot luceafarul :P:P:P:P:P:P:P:P:D:D:D:D:D:D:D:D:D10:D

Vezi desenul